|
EUGEN DORCESCU
SCRIITOR, CRITIC LITERAR
Dorcescu Eugen (n. 1942) Eseist, critic și istoric literar, poet, prozator; personalitate constituită estetic în universul cărturăresc. Cărți reprezentative: în eseu – „Metafora poetică“, „Embleme ale realității“; în poezie: „Arhitectura visului“, „Culegătorul de alge“, „Omul de cenușă“ (volum antologic), „Biblice“, volum antologic, „Psalmii“, „Ecclesiastul“, „Pildele și Rugăciunea regelui Manase“, „Basme și povestiri feerice“, proză (volum antologic).
Bogata fișa biografică a autorului o gasiți AICI. Ultima fișe completă, reactualizată, o găsiți separat pe situl Semănătorul, dați clic AICI
 Volume publicate la Timisoara:
DRUMUL SPRE TENERIFE
Clic pe imagine pentru format mare
 Poemele bătrânului - Poemas del viejo
Clic pe imagine pentru format mare
Prezentarea cărții “Poetica non-imanenței”
Autor: EUGEN DORCESCU
Titlu: POETICA NON-IMANENȚEI, Pagini: 130
Cartea de critică, istorie și teorie literară a lui Eugen Dorcescu, autor a numeroase volume de poezie, de proză, dar și al unor importante lucrări cu caracter hermeneutic (Metafora poetică, Editura Cartea Românească, București, 1975, la origine – teză de doctorat; Embleme ale realității, Editura Cartea Românească, București, 1978), precum și al unui mare număr de studii și articole de profil, în diverse reviste, are următoarele secțiuni:
Metafora poetică, cuprinzând un model integral al metaforei (structură formală și structură semantică), inclusiv teoria simbolului, aplicate la poeți precum Tudor Arghezi, B. Fundoianu sau la stilurile funcționale ale limbii române. Avem a face cu un model original, coerent, cu o însemnată contribuție teoretică și metodologică în domeniul stilisticii, dar, deopotrivă, și în acela al cercetării și analizei literare curente.
Poezia mistică – religioasă. Structură și interpretare, secțiunea a doua a cărții, este, de fapt, un amplu eseu, unic în cultura noastră, în care, pe baza unei extinse informații și recurgând la un demers intelectual de mare acuratețe și de stringentă logică, autorul oferă, în egală măsură, o descriere și o cale de lectură, adecvate literaturii de factură spirituală (în extrema ei generalitate). Eseul a trezit mult interes: a fost publicat de numeroase reviste, de tip tradițional ori electronic etc.
Cea de a treia secțiune, intitulată Despre clasici, însumează un număr de profiluri literare, dedicate operei unor scriitori importanți (Ienăchiță Văcărescu, Vasile Alecsandri, Al. Macedonski, Mateiu I. Caragiale, Ion Pillat, Al. Philippide, Dimitrie Angel, D. Iacobescu, Panait Cerna etc.), abordată din perspectiva profunzimii sale, a structurilor sale generative, non-imanente, din perspectiva a ceea ce mecanismele imaginii revelează, ca esențial și definitoriu, pentru spiritualitatea autorului în cauză și a creației lui.
Cea de a patra secțiune, Despre contemporani, discută, din același unghi al fundamentelor (nu al aparenței), opera unor autori contemporani, poeți sau prozatori, mai cu seamă timișoreni, cum ar fi: Virgil Teodorescu, Nichita Stănescu, Mircea Ciobanu, Ion Arieșanu, Aurel Gheorghe Ardeleanu, Aurel Turcuș, Ion Jurca Rovina, Nina Ceranu, Octavian Doclin, Maria Pongracz, Alexandru Ruja, Lucian Petrescu etc. etc., punând în lumină felul în care scrierile lor, puternic diferențiate tipologic, stilistic, aderă, în mod evident, la ceea ce este permanent, durabil, dincolo de efemeritatea evenimențială.
Ultima secțiune, Anexe, cuprinde Mărturia stihuitorului (text important, în care Eugen Dorcescu dezvăluie, riguros, aplicat, felul în care, pe durata a 7 – 8 ani, a stihuit Psalmii, Ecclesiastul, Pildele și Rugăciunea regelui Manase), întreprindere literar – culturală și, în genere, spirituală unică în literatura română contemporană. Tot aici se află două foarte interesante Interviuri, pe care un tânăr și talentat jurnalist, Cosmin Lungu, i le ia autorului, interviuri ce fac cunoscut crezul literar – existențial al acestuia, un Răspuns – mărturie de credință, la o anchetă inițiată de revista Orizont, precum și o amplă Fișă bio-bibliografică.
Avem convingerea, deci, că, așa cum a fost concepută și alcătuită, Poetica non-imanenței va fi o apariție editorială de mare însemnătate, ea aducând în dezbatere exact ce lipsește comentariului literar în momentul de față, anume dimensiunea spirituală. Critica și istoria literară, încă afectate de diversele forme de gândire materialistă și ateist-științifică, a rămas în urma creației propriu – zise, riscând să piardă legătura cu fenomenul viu și dinamic, pe care încearcă să-l studieze. Poetica non-imanenței, nu ignoră nici critica stilistică, nici critica tematică, nici psihocritica etc., ci, dimpotrivă, recurge la serviciile lor, ori de câte ori cerințele analizei concrete cer acest lucru. Atâta doar că nu se oprește la ele, nu se cantonează în imanența lor, ci pune, întotdeauna, așa cum este firesc, spiritul înaintea materiei.
În acest suflu proaspăt stă meritul de căpetenie al cărții lui Eugen Dorcescu. Subliniem, de asemenea, coerența ei structurală, altitudinea intelectuală, proprietatea și eleganța expresiei.
|
